Nimicnicia omului

Motto: Profesorului poet Ghe. Amza

Îndurerat și eu pentru ce a pătimit.

 

Să-ți facă viață un coșmar,

de oameni mici oameni banali

să judeci intelectualul care…

aduce soarele- n abecedare,

și toate acestea din mândrie:

politică și pomenire.

Și mic, mișel se dă acum că-i falnic

acest vierme ca rază de cărbune karmic

nimicul parvenit din providență

amestec mistuit de penitență.

Cum a fost posibil, mă întreb?

Ascunzi cultura, poezia la ,,secret,,

și parcă totul astăzi se  miră

cum am ajuns la sinecură,

cum oamenii cu har sunt aruncați

de măreața gâză răsărită în Carpați,

cum acest profesor , ce-i vestit,

este alergat și umilit?

Doar mintea ce a luat din întuneric

pojarul ca medicament generic,

se miră mintea, cum de e posibil

Să faci din libertate imposibil?

img_0006-2

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s