Eminescu

La umbra lui de arbore tăiat

Si cum răsună tot ce s-a uitat,

Si parcă sună-ncet a viață

Cascada vie in paharul plin de apă.
Si pentru lumina ta ce scânteind lumină

De dincolo de verb, de dor si stimă,

Sunt doar un abur ce pe fruntea ta

A răsărit intâi. Lumina!
In amintirea de ,,aniversară”

Lumea viseză, versul se strecoară

În adâncul rătăcit în spirit

Ave Mărite, ave-n infinit!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s