Oricât

Lumina se arată iară

peste o zi ea dă să-apară,

vuiește codru chiar a vânt

peste luciri de negru din pământ.

Departe parcă, mai departe,

se strâng dorințele prin șoapte,

apar hrănite de-amintiri

cu trecătoarele iubiri,

ca un ocean îndepărtat

doar prin iluzie răsfățat

tărâmuri albe mișcătoare

în pacea lor liniștitoare.

Un unu se împarte azi cu doi

și îndoit de vremurile noi,

se rupe patru, cinci, din cât…

vai ce cuvânt, vai ce cuvânt?

Tot repetând pierdut;

oricât!

img_0659

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s