Un gând ne plouă

Acum să vi, tu fii iubita mea

cărări de gând vom pomeni,

din care timpul se va întrupa

acum și aici peste câmpii.
Sus acolo pe Colina care

din întâmplarea ce s-a întâmplat,

ne adunăm pe Ursa mare

și sigur eu te-am sărutat.
Un așternut de roze și safire

iar stelele lucesc ca în descânt,

potecile sunt lespezi de iubire

iar eu doar cânt și legământ.
Veșmântul nostru, lună nouă

corabia ce se plimbă peste gând,

în care lacrima nu plouă

iar mieii noștri plâng și râd.
Nu va fi pusă masa pe un nimb

nu va fi pahar pe masă,

pe cuta dintre alb, nubil

punem o crengă la fereastră.
Doar pictorii vor colora ideea

ei vor aduce ambră și mătase,

din care vor scrie epopeea

iubirii peste angoase.
Acolo departe sau aproape

ne sprijinim pe liniștea de rouă,

cu un toiag cuprins din noapte

făcut din cărămidă nouă.
Las ziua peste noapte să cuprindă 

las noaptea să se crape-n două

să ne uităm printr-o firidă

cum încă plouă.

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s