Șuvoiul aprins

Cât am mers și am vorbit

cu pomii verzi sau ofiliți

cu norii atârnați de cer

ori albastru efemer,

și cât de mine se adună

în spiritul umbrit de lună.

Am adormit pe o șoaptă

cu inima spartă.

Cine vrea către izvor

înoată împotriva curentului,

șuvoiul aprins, dar am învins.

dscn1753

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s