Cărări de gând

Ca duhul apelor, pretutindeni,

a mai rămas ceva peste mari și țări,

o părticică, un atom, o moleculă,

din minele zidit de zori.

Suntem în hora pădurilor de munte

suntem copacii timpului pierdut,

în vocea urmelor de pietre scumpe

cărări de vânt, în vânt, cărunt.

Curând vântul de iarnă o să sune

iar farul orb ce bântuie în sunt,

o să adune, lume, urme,

cărările din gând.

20161002_171948.jpg

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s