O cupă de carmine

Deosebit de frig afară

neobișnuit, chiar neobișnuit,

priveam printr-un hublou și iară

la stropii de pe dig.

Credeam că văd departe afară

dincolo de glob,

dar se făcea din noapte seară

iar gândul era șchiop.

Și se făcea cum ard în arămiu

frunze de vid

iar trupul meu tot străveziu,

striga: iubire tu…!

Apoi cuprins de roșie sete

te cuprindea în ochi,

fixând acolo pe perete

deochiul din deochi.

Hai la mine, hai la mine

cu o cupă de carmine!

img_0661

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s