Bunicul meu

Bunicul meu, nu a murit în război,

el a murit ca un oștean la căile ferate,

muncea arzând pentru a noastră libertate

strivit de seceta unui pământ.

Nu pot să-l uit, nu pot să cred

cum visul aleargă și cere

o cale ferată peste stele

de dincolo de orice verb.

El nu a murit!

El tot mai șuieră în gară

ca o locomotivă de gală

pe șinele cu luciul poleit

nu a murit, el ne-a trăit.

Am văzut un tren trist

și o gară tristă,

ce striga călătorii.

Gata…!

20140527-145724-53844704.jpg

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s