Durere

Durerea se adapă și iese iar din fire

nutrea să vină noaptea și uite a venit

în palidul noian adus de fantezie,

ea tot pornește din nimic.

Tot vreau să fug din calea ei, să treacă,
dar soarele tot scade și luna s-a pitit

aud cum  sbiară lupul, aud cum plânge marea

aud tot ce se ascunde-n infinit.

Ce suflet se adapă din cana ta, vreau apă!
Apa să fie vie, din care floarea vieții a înflorit

m-am săturat să văd cum apa moartă

ne udă cu speranța gândului mocnit.
La ceas de zi, la ceas de noapte

într-o secundă sau strop amar de timp,

eu te ascund în peștera profundă

și te închid cu lacătul de infinit

sau te presar cu floarea morții,

să știu durere; ai murit.

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s