La moartea unui prieten bun

Atât de tânăr, atât de curând

ai mers să aşezi o frunză-n pământ,

să luminezi adâncuri ce tot tac

dincolo de catafalc,

să colinzi prin neguri ancestrale

un alt scăldat de altă mare

şi…

aici mă opresc, am obosit

am lacrima rubin în al meu spleen

şi mă găndesc la părinţii tăi

rămaşi şi singuri, şi mai goi

aliniaţi într-o bătrâneţe cavernoasă

ce caută surâsul tău prin casă.

 

Petre Anghel undeva a scris:

orice moarte trebuie să ne pună pe gânduri.

Eu plâng, lumină lină din depărtare,

ce pot să spun: Viaţa un fum.

IMAG0543

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s