Femeia

Peste un golf de pietre, tristețea ca o mare
Se înalță printre valuri prin lacrimi ce-s amare, 
Cu scintilații fine în salt trandafiriu

Nostalgice răspunsuri din trupul meu ce-i viu.

Un suflet peste clipă, albastru devastat

Din carnea ca un roșu cu dinții a mușcat.

Și, apoi, de asemeni, numele tău femeie

Aprinde ca un licăr lumină și scânteie.

O sfântă frumusețe, desen plutind prin aer

Parfum venit cu visul de aripi diafane,

În care suferința se sparge ca un patru

În actul doi, și doi, privit la sfântul teatru.

Un înger, numai aur, pocalul și otrava.

Nebunule, femeia e fulgerul potcoava,

Norocul ce tot vine adus ca un destin

Iubirea ce în tine, blândețe sau suspin!

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s