Tinerețea primăverii

Atât de multe podoabe

aruncate, sparte, lăcrimate

ce soarele adaugă pe chip,

iar geana mea s-a alipit.

Florile au prins solie

din marea lor împărăție

au înflorit înzecit

din frumusețea lui de infinit.

Natura se trezește parcă

de somnul istovit ne iartă,

aud și floarea cum colindă

la geamul meu ca în oglindă.

Dar noi, dar noi…?

O da, ceasurile sunt bisericile noastre

ceasul primăverii o mare bucurie.

Tic, tac, tic, tac,

din bătrânețea iernii

o imensă copilărie.

Tinerețea primăverii.

img_0461

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s