Norii se grăbesc

Acum peste cer norii se grăbesc,
Corăbii trecătoare peste univers 
Parcă o altă mare ce tot colindă

Prin arsita de stele se tot plimbă.

Si curg in sus, ireversibil de prezent,

Eu intre sunt si nu sunt apar ardent

Din amintiri despre albastre ganduri

Ce se sparg în zbor de susur.

Acum ce nu-i acum sau totul peste

Norul printre apele ce curg ca zestre,

În împărătia care se asează

Închipuirea care tot viseză.

Acum si norul picură a ploaie,

Se udă gândul prin văpaie

Poteci închipuite, ablutiune

Cum să visez, ce pot a spune…

Se miscă timpul, norul se mai miscă

Se pierde spatiul, ne colindă,

Albastră este numai marea

Norul ce se pierde e miscarea.

 

 

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s