Din soare s-au rupt

Propria gândire ce te apasă în jos
coloana de mașini ce se pierde în zare, 
căutarea, un fir răspândit ce rupe o stare

amintirea tărâm regăsit în demult.

După o tristă iarnă au înverzit arborii

păsărelele sunt agățate pe ramuri,

ele dorm ca și cum ar căuta

fundul spărturii din falia de timp

anotimpul de aur.

Întunericul mă locuiește

umbra străpunsă a luminii,

doar lumina aduce și umblă

peste întunericul serii.

Cât galben de frunze moarte

albastrul a fost dispărut,

gemetele mele înăbușite

din soare s-au rupt.

  

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s