Stele

Mereu pierdut-am stele, adesea le-am găsit
și colindând prin ele eu nu m-am plictisit, 
alunecam prin locuri, lumină viorie

iluzie opalină și vie fără vină,

din cupa cu migdale miresmele bogate

au renăscut adesea doar pete alungate

albastre constelații, fuiorul din mlădițe

ce au născut apoi doar triste astăzi schițe,

religii inventate, castele de nisip și toate

se mai trezesc, apun în vis de voluptate.

Să mă trezesc din visul, visat chiar mai târziu

Doar sufletul visează, este puțin candriu,

Între aici și mâine, între acum mai spun

Se cască o-ntrebare: eu am visat acum?

 

 

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s