Ecoul

Ecoul se plimbă, cuvânt ce repetă discret

întoarcerea timpului, sunet ardent,

cerculețe pe apă, timp risipit

în albastru ce plânge la infinit.

Secunda adoarme corolă de stele

mărgele cu albe inele

se întoarce și strigă domol, iar domol,

apoi se pierde în ploaia de dor.

Poate se cern viețile noastre-n cuprins

ecou risipit în marele vis,

între acum și mereu mai departe

colindă în focul mocnit pe aproape.

 

Ecoul, metempsihoză peste

amintire legată de creste.

IMG_0453

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s