Năzuința, zborul, un dor de altceva

Pe țărmul de-ntuneric îngândurat eu zbor
Se alătură în stânga și un frumos cocor, 
Ne căutăm perechea, picioarele se vor

Asemeni adunate, îngândurat ciopor.

Asemeni trec oștiri, asemeni unui rit,

Oștiri de suflet, cu zborul lor tihnit,

De sus, când zborul pare atins de univoc

Se caută prin ape, destinul sau noroc.

Un nor privește galeș, el crede că-i ciudat

Să privești tăcerea din spațiu-ntunecat,

Să cauți adierea prin marea ce-i albastră

Doar floarea ofilește ruptă și în glastră.

Dar zborul și tăcerea, întunericul de clisă

Marea și durerea, amurgul ca ispită,

Albastrul se ascunde destinul se rotește

Pe țărmul de-ntuneric zace o poveste.

Citesc în ochii mei, citesc în ochii voștrii

Mirajul unui zbor, dar ochii mei sunt roșii,

O furie se revarsă, un dor de altceva

Doar năzința, zborul, ne leagă de ceva.
  

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s