Arhive lunare: octombrie 2015

Lumină de lună, trist cavaler la poale de munte zăpada se ridică, numele se hrănește cu ger împărăția abdică. Se împart constelațiile carul ne poartă privirea, o fi cel mic, o fi cel mare tot rătăcim nemurirea, iar muzica vântului … Continuă lectura →

Am ascultat muzică. Doamne câtă muzică am ascultat…! ,,Dragoste fierbine” dragoste neîncetat. Iubirea atroce se rupe din fire Între pământ și ape sunt clipele de regăsire, Sunt inele de logodnă compilate în eu Sunt ceea ce a lăsat Dumnezeu. Pământ … Continuă lectura →

Zornăitoare în ce gând luna parcă nu-mi dă pace, glasul ei se sparge crunt într-un strigăt ce-i rapace. Se adună ca un cânt lupii codrului de pâine, peste tot peste veșmânt se întoarce zor de mâine. Aurit desțelenit tot albastrul … Continuă lectura →

Toată viața M-am visat erou Erou al vieții mele domn, Ademenit de o domniță Să o iubesc ca pe zeiță. Și dincolo de tot, de toate Să cuprind un gram de libertate Și pe acest meleag pământ Să fiu eroul … Continuă lectura →

Bolți călătoare, nori aburind Vântul tresare în codrul de argint, Înpietrit ca o stâncă chipul meu Se surpă și cântă lângă zeu. Gorunul se așaează pe retina mea Inima vibrează în mers de cal, pe șa, Dansează privirea privind înapoi … Continuă lectura →

Dimineața poate începe norii sunt aplecați, îi văd… în pieptul universului sunt aerul copt doar frunzele au picat, și văd cerul iar zilele de vară au plecat. În-cerc doar în pătratul meu să fac un autoportret, și spun: nisipurile și … Continuă lectura →

Când am deschis ochii am privit in casă. Cărți… Am întrebat: ce sunt de sunt orânduite la cotor? Aveam patru ani copil minor. Am învățat să citesc și am văzut ,,așa s-a călit oțelul” o carte pentru acel azimut. Astăzi … Continuă lectura →

Se cerne iarna Se surpă încet viața mea, Adaug un prinos de omăt peste ea. Se scutură visul O coamă de argint, a venit, Peste o clipă apare din neant infinit. Se sparg anateme Pământul vibrează În sfera de stele … Continuă lectura →

Chiar si cand nu spun Sa sti ca te iubesc, Acum, aici, meleaguri ingeresti Si dincolo de imprejurare Marea ce-i mare…!

Tăceri piezișe, visul gol din vremea ce aveam ecuator, iar Polul sud și Polul nord se revedeau privind prin gol, iar rapsodia despre frate se repeta printre pisici dungate iar aureola boreală zăcea în tuba din fanfară. Voi vremuri și … Continuă lectura →