Urma fără urmă

În miezul timpului vântul nu putea stârni
Ascunsa năpădire a semințelor,
Aurul nisipului, scurgerea în clepsidră
Secunda ce se zbate nebună,
Se încuie în cușcă poneii
Leii ne zâmbesc de mână cu Zeii.

Cineva tot spunea într-o limbă savantă
Că timpul este relativ și se contractă,
Spunea cineva, un poet frumos
Cum apele curg și nu s-au întors…
Spunea cineva și cândva, ceasul sună
Cum urmele sunt șterse fără urmă.

IMG_0226-1

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s