(o provocare: Maria Rugină)
Uneori filosofia e ispită
alteori poate și strică,
,,fericit cel sărac cu duhul”
Domnul pătrunde nepătrunsul
și între aici și înțelegere e soare
Atât…
Restul e viața ce moare.
O liniște în mișcare
ca o bătaie de clopot ce ne adoarme,
infinitul se pătrunde în finit
dar noi nu înțelegem ce am văzut.
Iar acolo sus pe dealul Cer
Domnul recită un catren.
În linștea de mine ca de clopot
pătrund în gândul ce dă-n clocot,
nu știu ce-i lumea, nu cunosc ce-i infinit
dar raza de mister, clipa, spune: Bine ai venit!
Petru jipa's Blog 