Rădăcini de amintire

Acel pom frumos, acel pom

ce aducea răcoarea și tot foșnea umbros,

într-o zi, într-o zi…

s-a uscat cu frunzulițe mii.

Tu pomule frumos, iubit

ai murit și timpul pentru tine s-a oprit,

ai adus o clipă de suav și nume

apoi…

ce crud apus peste o lume.

Dar am uitat să vă spun.

Au rămas rădăcinile,

și din acele rădăcini alt pom a răsărit

poate și omul prin frumusețea de iubire,

culege rădăcini de amintire.

  

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s