Un castel

Pe scări, într-un castel
bijuterii aprinse,
ce poți să vezi și să mai speri,
doar pasiuni ce-s ninse.

Trăiri, iluzii implicite,
vrem peste lumea dinspre ieri
un joc cuprins de clipe
și în vârtejul de tăceri
apar tot pietre scumpe.

Pe scări, tăcerea se coboară
o treaptă, două… este seară,
și liniștea adoarme chiar castelul-
iar dorul colindă parterul.

Unde ești tu dorule etern?
În amintire și plâng tern!

IMG_0022

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s