Luna

Din foc cusut de stele

Prin pâclă de mătase,

Cu măini sorbind inele

Se sparg gânduri duioase.

Mândria cea mai mare

Cu dinți de tinichea,

Pornește ca o stare

Pe creasta fără nea.

Explozii de culoare

Pe față, fața mea,

Dar ochiul tot mă doare

Și singur lăcrima.

Așa întoarsă fața

Spre lună ca un rug,

Aprins furnal, ca viața

Rugină sau doar fum.

Știu, mă desfaci în picuri

Căuș de lacrimi, nor

Așa dintre nimicuri

Mă prinzi de subțiori.

Și mâna ce mă prinde

Deasupra, protectoare

Un ochi încă surâde

Altul e consolare.

Enigmă tu lumină

Neant de întuneric,

Peste a vieții vină

Secundă de feeric.

Și doar încet iau parte

Tăcută e lumina,

Neantul se desface

Apare iarăși luna.



Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s