Sfinxul nascut pe planeta pãmânt

Un copil oropsit de soartă

Născut pe planeta pământ,

Ce privește dincolo de zare

Spre lacrima de vânt.

 

Lucire, magie și lumină

Piramida apare în gând,

Peste întinderi apare uimirea

Ca un balsam si cuvant.

 

Tu Sfinx, masivul de piatră

Înalt dregător, poate înger

Te așez peste ochiul meu parcă,

O pată de cer sau un fulger.

 

Pustiul lucirii ce zace

In hohotul nestăpânit de țipăt,

Se întoarce, întoarce, întoarce

Cu arborele smuls de un crivăț.

 

Apoi în întregul conclav de strabuni

Apoi doar marea colindă spre țărm

Se scurg idealuri ce curg,

În cupa de stele. Adorm!

 

Privesc spre Sfinx la casa noastră,

Tăria pietrei peste vreme,

Dar piatra ca si noi visează

În matca unui râu de lume.20140724-064530-24330821.jpg

Anunțuri

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s