Colina

Colina se legăna în vânt
peste cer, mult suflu de cuvânt,
o boare rătăcită peste umbră
iar sufletul o slugă.

Năluca se așează pe un gând
în sunetul rotund,
ca un suflet veninos
cu rânjetul cel gros,
ca un abis de desfătare
o pată tandră din uitare,
o pată, iluzie opalină
de soare și rugină.

Rotundul se dilată, e oval,
în sfera lui de jar!

tTzunami pe soare

Reclame

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s