Dadaism politic

Secunda se risipeşte peste clipă,
O şoaptă rămâne tristă şi ţipă.
Adagio se scaldă pe acutul ,,La,,
Eu mă reculeg printre crengi cu ,,Da,,

Râmân credincios peste nesupunere,
Se aude clopot de Dunăre.
Decade şi verbul din rimă,
Anunţă că vina-i benignă.

Da, da . Da, da , dadaism feroce,
La bine la rău se strecuară-n voce.                                                                                                                                                      
Se cunună albul limpezit de negru
Peste gura mare, de nisetru. 

Adaug o pildă răsărită-n grindă…
Să se ducă totul la oglindă,
Se adună soarele cu luna
Şi Apollo, doisprezece, poartă vina.

Suntem toţi măsuraţi prin ,,cultura,, de in,

La palat se toarnă o cană cu vin.

Da, da-ul se repetă, devine refren.

Iarna prin alb, se coboară din tren.

Despre petrujipa

Iubeste iubirea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s