
Am ars in sticla de sampanie
o amintire, stransa dintr-un ieri,
si aveam foame, ce mai foame
de alte nopti si primaveri.
Nemarginirea, marginita
corola adancita-n infinit,
si doar credinta ratacita
in rasaritul asfintit.
Paharul sfaraia a toamna
iar iarna plange tot a frig,
doar amintirea se rastoarna
peste o clipa de iubit.
Te caut, casa este goala,
parfumul tau strabate, aburind,
te rog aduna peste toamna
iubirea poleita cu argint.





