O lacrima cat un oras

O lacrima cat un Oras de mare.
Privesc cum lumea cere:
demnitate, iubire si mancare.
Nu vrem spitale inchise si scoli incendiate.
Vrem putin respect. Dreptate!

Nemultumire

Sa invatam ce-nseamna spirit civic,
Sa invatam ce-nseamna solidaritate,
Sa reinvatam cuvantul mama si dreptate
Sa invatam ce-nseamna omenia.

Sa ne respectam pe noi, sa invatam,
Sa respectam trecutul tarii si istoria,
Sa respectam batrani, eroi si gloria
Recuperand ce am pierdut in noi.

Am vazut cum oameni- animale
Ascunsi de masti ciudate
Barbare, negre sau pictate
Cum apara cu forta barbaria
Uitand ce-nseamna omenia.

Conducatori ce-si huiduie norodul
Cuvinte grele aduse peste slava
Am vazut cum la aceiasi masa
Se aseaza inbuibatul cu poporul.

Peste blestemul neamului. Iubire.
Peste aceasta negura si casta
Un intuneric bate la fereastra
Strigatul mocnit sau ragusit.
Nemultumire!

Astazi

Ma pregateam sa continui Loreley
Povestea Rinului ce canta,
Dar am deschis ochii si-n alt plai
Am vazut cum Ura si Poporul se confrunta.

Astazi cand Eminescu s-a nascut
Cultura si Luceafarul luminii,
Vad ca traim intr-un razboi
O lacrima pe fata lumii.

Nu mai vorbim de libertate
De sanatate, drepturi, adevar
Totul este urnit in volbura pe ape
Si este amenintat un viitor.

Acest popor iubit de Eminescu
Ce este obligat la foame si la ger
Cum peste ani, apare un alt …escu
Ce aduce lacrima ca simbol peste cer.

Ma intorc si scriu dintr-un Luceafar
Ce a cantat cu- al Romaniei glas.
,, Zdrobiti oranduirea cruda si nedreapta”
Sa fie pace, nu imas!

Doamne

Sa nu acoperm soarele cu umbra privirii noastre,
sa nu acoperim norii cu gandul nostru trecator;
caci noi suntem doar dorul, asezat la geana smereniei,
caci noi suntem doar samburele vietii, rostogolit peste timp.
Doamne!

Cu-vantul rupt adus de vant

Sunt prizonier in a mea taina
Iluziile-n mine plesnesc,
Prima tradare am ascuns-o in haina
In inima  care spune:  Iubesc!

Apocalipsa incepe in “mine”
Se surpa un perete de pamant,
Peste rezerva de carbuni sau de rubine,
In care hoinarea al meu cuvant.

Cand ma gandesc la zborul meu spre soare
Icar cu aripi de sidef ce ruginesc in vant,
Cu gandul aruncat peste albastra mare
In agonia prabusirii  spre pamant.

Ce cazatura… Spune poetul.
Ce lacrima,  lacrimeaza peste un descant,
Unde se ascunde tot secretul
Care se rupe din cuvantul din cuvant?

Ma umilesc, soptesc o ruga,
Hai taina, sfarteca un legamant,
Si adu-mi in inima de sluga
Cu-vantul rupt adus de vant.

Urare pentru noul An

In zori de zi, printr-un amurg
Se aseaza noul an.
Strigatul de iarna surd
Se transforma in elan.

Se revarsa-n sarbatoare
Amintiri sadite-n stihuri
Sau in doruri adunate,
Printre vorbe si nimicuri.

Anul vine, anul pleaca,
Tineretea nu mai vine.
Se zareste peste poarta
Mangaierea sfantei Vineri.

Se aud colindatorii,
Glasul stins adus de unde…
Au plecat, dar vin cocorii,
Si tacerea se ascunde.

Noul an, privit in cifre
Adunat in parul sur,
Se amesteca, o stare,
Trece timpul sunt batran.

Hai sa radem, o sampanie,
Si sa cante tonomatul!
Noul an cu bucurie
Sanatatea umple sacul.

Noul an cu-ntelepciune
Si dorinte implinite.
Cele bune sa se- adune
Intre frumuseti dospite.

Cele rele sa se spele
Cu esenta de cais,
Asa am propus. Si iata,
Noul an sa fie vis!

LA MULTI ANI!

La Multi Ani!

Albul care purifica, se cerne,
Cu noul an beteala se asterne
Si clipa se destrama, un spatiu definit,
Corola se deschide peste infinit.

Se schimaba anul, a devenit batran,
Doar amintirea se pastreaza, restul fum,
Iubirea ne cuprinde in cantecul aed
Prin scintilatii albe in coarnele de cerb.

Si pocnitori, sampanie. Vine Mos Craciun!
In par am prins o creanga rupta din alun,
Am prins bilantul anului de truda
In lacrima ascunsa care ma asuda.

Un la multi ani, prin ani. Torent de nestemate,
Sa curga peste spatii bogate si curate
Iubirea sa ne tina aproape, intr-un cor.
La multi ani! Pasim spre viitor.

Mama si Tata

Viata, un dar minunat,
Cum poti multumi celui ce ti-a dat?
Cum poti aduna recunostinta,
Peste a vietii din tine fiinta.

Mama si tata, batranii de boala rapusi,
Cei ce te apara, ingeri supusi,
Osmoza impregnata-n tine
Sunt mereu in gand de bine.

La multi ani Mama, un semn catre tine.
O lacrima Tata spre cele coline,
Si soarele blandul sa mangaie-n voi,
Iubirea, mugurul tanar, altoi.

Lumina, adevar

Lumina si credinta,
Un rug de-nteleptciune,
Ma-ntorc cu umilinta
La locul meu in lume.

Sunt ruga, sunt tacere,
Umilul calator
Ce spera de la soare
Lumina-n adevar.

Dadaism apocrif

Apoi, se arata si pe urma…
pe urma, se apropie-n apoi,
scrijelind pe a lui turma
un cioban cu patru oi.

Se tot cerne ploaie-n noapte
noaptea ne acopera in zi
apoi urma unei soapte
se pierde peste chindi.

Drumul, soarele si urma
ce o lasa inapoi,
ne loveste peste gura
cu o floare de trifoi.

Urma prin apoi, pe urma,
mangaierea unui ,,pe“
asezat putin in urma
ne raspunde astazi. Ce?